O literă greșită în nume, o dată de naștere care nu se potrivește, un loc al nașterii scris altfel decât în celelalte acte — astfel de diferențe par mărunte, dar pot bloca o moștenire, o vânzare la notar, un pașaport sau un dosar de pensie. Legea face diferența între greșelile care se corectează la primărie și schimbările care cer o hotărâre judecătorească. Mai jos, pe scurt, ce prevăd Codul civil și Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă.
De ce contează actele de stare civilă
Starea civilă se dovedește prin actele de naștere, de căsătorie și de deces din registrele de stare civilă și prin certificatele eliberate pe baza lor. Actele de stare civilă sunt înscrisuri autentice: ce a constatat personal ofițerul de stare civilă face dovada până la înscrierea în fals, iar celelalte mențiuni, până la proba contrară.
De aceea, o greșeală dintr-un act nu dispare de la sine: trebuie îndreptată pe calea prevăzută de lege, iar corectura se înscrie prin mențiune pe actul respectiv.
Rectificarea: corectarea greșelilor la primărie
Rectificarea actelor de stare civilă și a mențiunilor de pe ele se face prin dispoziția primarului localității (sau a sectorului) care are în păstrare actul, din oficiu sau la cererea persoanei interesate, cu avizul conform al serviciului județean de evidență a persoanelor (în București, al serviciului de sector).
Cererea, însoțită de actele doveditoare, se depune la serviciul de evidență a persoanelor ori la primăria care păstrează actul sau la cea de la domiciliul dumneavoastră. Ea se soluționează în 30 de zile, iar dispoziția vă este comunicată în 10 zile de la emitere.
Legea nu enumeră ce greșeli se rectifică astfel; în practică, rectificarea privește erorile făcute la întocmirea actului, de exemplu o literă greșită în nume ori o dată transcrisă greșit.
Dacă nu sunteți de acord cu dispoziția primarului, o puteți contesta la judecătoria în raza căreia își are sediul primăria care a emis-o.
Anularea, completarea sau modificarea: doar prin instanță
Anularea, completarea sau modificarea actelor de stare civilă și a mențiunilor de pe ele se pot face numai pe baza unei hotărâri judecătorești definitive. Instanța poate fi sesizată de persoana interesată, de primărie, de serviciul de evidență a persoanelor sau de parchet.
Cererea se judecă de judecătoria de la domiciliul (sau sediul) celui care o face, pe baza verificărilor serviciului de evidență a persoanelor ori ale primăriei și a concluziilor procurorului. Pentru cetățenii români cu domiciliul în străinătate și pentru străini, competentă este Judecătoria Sectorului 1 București.
Hotărârea și înregistrarea făcută pe baza ei sunt opozabile oricui, până când o altă hotărâre stabilește contrariul.
Un act care lipsește: reconstituirea și întocmirea ulterioară
Uneori problema nu e o greșeală, ci lipsa actului. Reconstituirea se poate cere când registrele au fost pierdute sau distruse ori când actul a fost întocmit în străinătate și nu se poate obține certificatul sau extrasul. Întocmirea ulterioară se poate cere când actul de naștere, de deces sau de căsătorie a fost omis ori refuzat, deși existau actele necesare (la căsătorie, deși ofițerul luase consimțământul soților).
Cererea se depune, cu dovezi, la serviciul de evidență a persoanelor sau la primăria competentă (pentru actele din străinătate, la cea de la domiciliu) și se soluționează în 30 de zile, prin dispoziția primarului. Și această dispoziție se poate contesta la instanță.
Schimbări produse în străinătate
Dacă v-ați căsătorit, ați divorțat sau v-ați schimbat numele în altă țară, legea vă obligă să cereți înscrierea mențiunilor în registrele de stare civilă române în 6 luni de la înregistrarea în străinătate. Cererea se depune personal, prin împuternicit cu procură specială sau prin avocat, la serviciul de evidență a persoanelor ori la primăria care păstrează actul, ori la o misiune diplomatică sau un consulat al României.
Hotărârile străine ale căror efecte au fost recunoscute în România printr-o hotărâre a instanței competente se înscriu fără avizul suplimentar cerut în celelalte cazuri. Despre recunoașterea unui divorț pronunțat în străinătate găsiți detalii în articolul dedicat.
Ce pregătiți pentru prima discuție cu avocatul
- certificatul cu greșeala și, dacă îl aveți, extrasul de pe actul din registru;
- alte acte în care datele apar corect: actul de identitate, actele părinților, diplome, acte vechi;
- răspunsurile primite de la primărie sau de la serviciul de evidență a persoanelor;
- pentru acte din străinătate: actul străin, cu traducere legalizată, și hotărârea de recunoaștere, dacă există;
- scopul pentru care aveți nevoie de actul corectat (moștenire, vânzare, pașaport, pensie) și termenele de acolo.
Temei legal
- Codul civil (legislatie.just.ro, forma consolidată din 03.05.2026): art. 99 (dovada stării civile), art. 100 (anularea, completarea, modificarea și rectificarea actelor de stare civilă; RIL 28/2021 — contestația la dispoziția primarului se judecă de judecătorie), art. 101 (înscrierea prin mențiune)
- Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată (legislatie.just.ro, DetaliiDocument/311695, forma consolidată din 06.07.2026): art. 43–44 (mențiunile; modificările produse în străinătate, termenul de 6 luni), art. 52–54 (reconstituirea și întocmirea ulterioară, 30 de zile, contestarea), art. 57 (anularea, completarea și modificarea prin instanță; Judecătoria Sectorului 1 pentru românii din străinătate și străini), art. 58 (rectificarea prin dispoziția primarului, 30 de zile, contestarea), art. 59 (înscrierea prin mențiune), art. 59^1 (cererile din art. 44 depuse și prin avocat)
Informațiile de pe acest site au caracter general și nu reprezintă consultanță juridică. Pentru situația dumneavoastră concretă, vă rugăm să ne contactați.
