Logodna ruptă: ce se întâmplă cu darurile și cu cheltuielile pentru nuntă

Codul civil definește logodna ca promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria. Nu este supusă niciunei formalități — nu se semnează nimic, nu se înregistrează nicăieri — și poate fi dovedită prin orice mijloc de probă: martori, fotografii, mesaje, invitații.

La logodnă se aplică, în mod corespunzător, condițiile de fond ale căsătoriei (de exemplu, cele privind vârsta și consimțământul), cu excepția avizului medical și a autorizării instanței de tutelă. Căsătoria nu este condiționată de existența unei logodne.

Logodnicul care rupe logodna nu poate fi constrâns să încheie căsătoria. Orice „clauză penală” prin care cineva s-ar fi obligat să plătească o sumă dacă rupe logodna este considerată nescrisă, adică nu produce efecte.

Nici ruperea logodnei nu cere vreo formalitate și poate fi dovedită prin orice mijloc de probă.

Dacă logodna se rupe, se restituie darurile pe care logodnicii le-au primit în considerarea logodnei sau, pe durata ei, în vederea căsătoriei — inelul de logodnă este exemplul tipic. Nu se restituie darurile obișnuite (de exemplu, cadourile mici de zi cu zi sau de aniversare).

Darurile se restituie în natură. Dacă acest lucru nu mai este posibil (bunul a fost vândut, consumat sau s-a pierdut), restituirea se face în măsura îmbogățirii celui care l-a primit.

Obligația de restituire nu există dacă logodna a încetat prin moartea unuia dintre logodnici.

Partea care rupe logodna în mod abuziv poate fi obligată la despăgubiri pentru cheltuielile făcute sau contractate în vederea căsătoriei — de exemplu, avansuri pentru sală, fotograf sau rochie —, în măsura în care au fost potrivite cu împrejurările, precum și pentru orice alte prejudicii cauzate.

Aceeași răspundere o poate avea și partea care, prin comportamentul ei culpabil, l-a determinat pe celălalt să rupă logodna.

Simplul fapt că cineva s-a răzgândit nu înseamnă automat că ruperea a fost abuzivă; contează împrejurările concrete, pe care le apreciază instanța.

Dreptul de a cere în instanță restituirea darurilor sau despăgubiri pentru ruperea logodnei se prescrie într-un an de la ruperea logodnei. Este un termen mai scurt decât cel general de 3 ani, așa că merită să nu amânați dacă vreți să cereți ceva.

Înainte de un proces, o discuție directă sau o notificare scrisă rezolvă adesea restituirea darurilor fără costuri suplimentare.

• dovezi ale logodnei: fotografii, mesaje, invitații, martori;
• lista darurilor primite și oferite, cu valoarea aproximativă și dovezi (bonuri, facturi);
• contractele și chitanțele pentru cheltuielile de nuntă (sală, fotograf, rochie, avansuri);
• data ruperii logodnei și mesajele din acea perioadă;
• eventualele discuții sau notificări privind restituirea.