Nu orice condamnare înseamnă închisoare. Codul penal permite instanței, pentru faptele mai puțin grave și pentru persoanele care nu au antecedente importante, trei soluții de individualizare: renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Instanța le acordă doar dacă sunt îndeplinite condițiile legii și dacă apreciază că sunt potrivite persoanei; ele nu sunt un drept automat.
Renunțarea la aplicarea pedepsei
Instanța poate renunța la aplicarea pedepsei dacă fapta are o gravitate redusă și, ținând seama de persoana inculpatului, de conduita lui și de eforturile de a înlătura urmările faptei, apreciază că o pedeapsă ar fi inoportună. În acest caz se aplică doar un avertisment.
Soluția nu este posibilă, printre altele, dacă persoana a mai fost condamnată (cu excepțiile prevăzute de lege sau dacă a intervenit reabilitarea), dacă a mai beneficiat de renunțare în ultimii 2 ani, dacă s-a sustras de la urmărire sau judecată ori dacă legea prevede pentru faptă închisoare mai mare de 5 ani. Persoana nu suferă nicio decădere, interdicție sau incapacitate din cauza faptei, dar despăgubirile civile stabilite în hotărâre rămân datorate.
Amânarea aplicării pedepsei
Instanța stabilește pedeapsa, dar nu o aplică imediat, ci fixează un termen de supraveghere de 2 ani. Condițiile principale sunt:
- pedeapsa stabilită este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani;
- persoana nu a mai fost condamnată la închisoare (cu excepțiile prevăzute de lege sau dacă a intervenit reabilitarea);
- persoana își exprimă acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunității;
- instanța apreciază că pedeapsa nu trebuie aplicată imediat, dar conduita persoanei trebuie supravegheată.
Când nu se poate amâna pedeapsa
Amânarea nu este posibilă dacă legea prevede pentru faptă o pedeapsă de 7 ani sau mai mare, dacă persoana s-a sustras de la urmărire sau judecată ori a încercat să împiedice aflarea adevărului. De asemenea, nu se poate dispune pentru conducerea unui vehicul fără permis sau sub influența alcoolului ori a drogurilor (art. 335 și 336 din Codul penal).
Dacă în cei 2 ani persoana respectă măsurile și obligațiile, nu comite o nouă infracțiune și amânarea nu este revocată sau anulată, pedeapsa nu se mai aplică, iar persoana nu suferă nicio decădere, interdicție sau incapacitate din cauza faptei.
Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere
Aici pedeapsa se aplică, dar nu se execută în penitenciar. Instanța o poate dispune dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani, persoana nu a mai fost condamnată la închisoare mai mare de un an (cu excepțiile prevăzute de lege sau dacă a intervenit reabilitarea), își exprimă acordul de a presta muncă neremunerată și instanța apreciază că, sub supraveghere, nu va mai comite infracțiuni.
Suspendarea nu se poate dispune când pedeapsa este doar amenda, când aplicarea pedepsei a fost amânată și amânarea a fost apoi revocată, când persoana s-a sustras de la urmărire sau judecată ori când o lege specială o interzice. Dacă pe lângă închisoare s-a aplicat și amendă, amenda se execută.
Termenul de supraveghere este între 2 și 4 ani, dar nu mai mic decât pedeapsa aplicată. Dacă în acest timp nu se descoperă o nouă infracțiune și suspendarea nu este revocată sau anulată, pedeapsa se consideră executată.
Ce obligații aveți pe durata supravegherii
În ambele situații, persoana trebuie să se prezinte la serviciul de probațiune la datele fixate, să primească vizitele consilierului de probațiune, să anunțe dinainte schimbarea locuinței și deplasările mai lungi de 5 zile, să comunice schimbarea locului de muncă și informații despre mijloacele de existență.
Instanța poate stabili și obligații suplimentare: un curs școlar sau de calificare, programe de reintegrare, tratament medical, interdicția de a părăsi țara fără acordul instanței; la amânare, și interdicția de a comunica cu victima, de a merge în anumite locuri, de a conduce anumite vehicule ori de a deține arme. Munca neremunerată în folosul comunității durează între 30 și 60 de zile la amânare și între 60 și 120 de zile la suspendare, dacă starea de sănătate o permite.
Revocarea: când se ajunge totuși la executarea pedepsei
Instanța revocă amânarea sau suspendarea, iar pedeapsa se execută, dacă:
- persoana nu respectă cu rea-credință măsurile de supraveghere sau obligațiile;
- până la sfârșitul termenului de supraveghere nu a plătit integral despăgubirile stabilite prin hotărâre, cu excepția cazului în care dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le plătească;
- a comis o nouă infracțiune cu intenție (sau intenție depășită) în termenul de supraveghere (la suspendare, orice nouă infracțiune pentru care se aplică închisoarea); dacă noua faptă e din culpă, instanța poate menține sau revoca măsura.
Ce pregătiți pentru discuția cu avocatul
- actele din dosar pe care le aveți (citații, ordonanțe, rechizitoriul, hotărârea primei instanțe);
- informații despre eventuale condamnări anterioare și dacă au fost reabilitate;
- dovezi despre despăgubirile plătite sau înțelegerea cu persoana vătămată;
- acte despre situația dumneavoastră: loc de muncă, familie, studii, starea de sănătate.
Temei legal
- Codul penal (legislatie.just.ro, DetaliiDocument/109855): art. 80–82 (renunțarea la aplicarea pedepsei, avertismentul, efectele), art. 83–90 (amânarea aplicării pedepsei: condițiile, inclusiv alin. (2^1) privind art. 335–336, termenul de 2 ani, măsurile și obligațiile, revocarea, anularea, efectele), art. 91–98 (suspendarea executării pedepsei sub supraveghere: condițiile, termenul de 2–4 ani, obligațiile, munca de 60–120 de zile, revocarea, anularea, efectele); HP 24/2017 și RIL 4/2020 (redate în notele din textul consolidat)
Informațiile de pe acest site au caracter general și nu reprezintă consultanță juridică. Pentru situația dumneavoastră concretă, vă rugăm să ne contactați.
