Nu orice proces trebuie dus până la capăt. De multe ori, după ce fiecare parte își vede riscurile, o înțelegere — cu o plată eșalonată, o reducere sau un schimb de drepturi — este mai bună decât ani de procese. Codul civil numește această înțelegere tranzacție. Ea poate preveni un litigiu sau poate pune capăt unuia deja început, chiar și în faza executării silite. Mai jos, pe scurt, ce prevede legea.
Ce este tranzacția
Tranzacția este contractul prin care părțile previn sau sting un litigiu, inclusiv în faza executării silite, prin concesii sau renunțări reciproce ori prin transferul unor drepturi de la una la cealaltă.
Prin tranzacție pot fi create, modificate sau stinse și alte raporturi juridice decât cele din litigiu — de exemplu, datoria se stinge prin predarea unui bun.
Ce nu se poate tranzacționa
Nu se poate tranzacționa asupra capacității sau stării civile a persoanelor (de exemplu, asupra filiației) și nici asupra drepturilor de care părțile nu pot dispune potrivit legii.
Se poate însă tranzacționa asupra despăgubirilor cerute pentru o infracțiune (acțiunea civilă). Asta nu înseamnă automat și stingerea procesului penal — pentru acesta există reguli proprii, de exemplu împăcarea sau retragerea plângerii prealabile, unde legea le permite.
Pentru a tranzacționa, părțile trebuie să aibă deplina capacitate de a dispune de drepturile respective; pentru minori sau persoanele ocrotite se aplică reguli speciale.
Forma: întotdeauna în scris
Pentru a putea fi dovedită, tranzacția trebuie încheiată în scris. Când privește drepturi pentru care legea cere o anumită formă (de exemplu, transferul proprietății unui teren), trebuie respectată și forma respectivă.
Tranzacția se limitează la obiectul ei: o renunțare generală „la toate pretențiile” privește doar neînțelegerea pentru care s-a făcut tranzacția. De aceea, merită scris clar ce se rezolvă și ce nu.
Tranzacția este indivizibilă: dacă nu s-a prevăzut altfel, nu poate fi desființată doar în parte.
Tranzacția în timpul procesului: hotărârea care o consfințește
Dacă procesul a început, părțile se pot prezenta oricând în cursul judecății, chiar fără să fi fost citate, și pot cere instanței să dea o hotărâre care să consfințească tranzacția lor. Tranzacția, încheiată în scris, devine dispozitivul hotărârii.
Această hotărâre poate fi atacată numai pentru motive procedurale, și numai cu recurs la instanța superioară. Aceleași reguli se aplică și când înțelegerea părților rezultă dintr-o procedură de mediere.
În anumite cazuri, încheierea procesului prin tranzacție permite restituirea unei părți din taxa judiciară de timbru.
Când poate fi desființată o tranzacție
Tranzacția poate fi lovită de aceleași cauze de nulitate ca orice contract, dar nu poate fi anulată pentru o eroare de drept privind chiar chestiunile disputate și nici pentru leziune (pentru că una dintre părți „a cedat prea mult”).
Este nulă tranzacția încheiată pe baza unor înscrisuri dovedite ulterior false. Descoperirea unor înscrisuri necunoscute nu o face, ca regulă, nulă — doar dacă au fost ascunse de una dintre părți sau dacă arată că una dintre părți nu avea niciun drept asupra căruia să tranzacționeze.
Tranzacția asupra unui proces deja terminat definitiv este anulabilă la cererea părții care nu știa acest lucru. Tranzacția constatată prin hotărâre judecătorească poate fi desființată, ca orice contract, prin acțiune în nulitate, rezoluțiune sau reziliere.
Ce urmăriți înainte să semnați
- sumele exacte, termenele și modul de plată (o singură plată sau rate);
- ce se întâmplă dacă cealaltă parte nu plătește la termen (de exemplu, scadența anticipată a întregii sume);
- cine suportă cheltuielile de judecată și onorariile;
- ce pretenții se sting prin tranzacție și ce rămâne în afara ei;
- dacă tranzacția trebuie consfințită de instanță sau autentificată, ca să poată fi executată silit la nevoie.
Ce pregătiți pentru prima discuție cu avocatul
- actele litigiului: contractul, facturile, cererea de chemare în judecată sau întâmpinarea, dacă există;
- propunerea de înțelegere primită sau cea pe care vreți să o faceți;
- corespondența cu cealaltă parte;
- orice hotărâre sau act de executare deja emis.
Temei legal
- Codul civil (legislatie.just.ro, DetaliiDocument/309285, forma consolidată din 03.05.2026): art. 2.267 (noțiunea), art. 2.268 (ce nu se poate tranzacționa, acțiunea civilă din infracțiune), art. 2.269 (indivizibilitatea), art. 2.270 (întinderea), art. 2.271 (capacitatea), art. 2.272 (forma scrisă), art. 2.273–2.277 (cauzele de nulitate și anulabilitate), art. 2.278 (tranzacția constatată prin hotărâre)
- Codul de procedură civilă (legislatie.just.ro): art. 438–441 (hotărârea care consfințește tranzacția, forma, recursul, înțelegerea din mediere)
Informațiile de pe acest site au caracter general și nu reprezintă consultanță juridică. Pentru situația dumneavoastră concretă, vă rugăm să ne contactați.
