Amânarea și întreruperea executării pedepsei închisorii: boală, sarcină, copil mic

„Amânarea aplicării pedepsei” și „suspendarea executării sub supraveghere” sunt soluții pe care instanța le dă chiar la judecarea cauzei, în locul executării pedepsei în penitenciar; despre ele găsiți un articol separat.

Amânarea executării pedepsei, despre care este vorba aici, privește o pedeapsă cu închisoarea deja stabilită definitiv, care trebuie executată. Executarea doar se mută mai târziu, pentru un motiv strict prevăzut de lege; pedeapsa rămâne.

Codul de procedură penală prevede două cazuri:

• boala gravă: o expertiză medico-legală constată că persoana condamnată suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor și care face imposibilă executarea imediată a pedepsei, iar boala nu poate fi tratată nici cu pază permanentă în rețeaua Ministerului Sănătății; în plus, instanța trebuie să aprecieze că lăsarea în libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică. Amânarea se dă pentru o durată determinată;
• sarcina sau copilul mic: persoana condamnată este gravidă sau are un copil mai mic de un an. Amânarea durează până la încetarea cauzei (nașterea, respectiv împlinirea vârstei de un an a copilului).

Amânarea pentru boală nu poate fi dispusă dacă cel condamnat și-a provocat singur starea de boală — prin refuzul tratamentului sau al operației, prin autoagresiune ori alte acțiuni vătămătoare — sau dacă se sustrage de la expertiza medico-legală.

Cererea de amânare o pot face procurorul și condamnatul; cel care a făcut-o o poate și retrage. Competentă este instanța de executare, adică, de regulă, instanța care a judecat cauza în primă instanță.

În cazul bolii, cererea se depune la judecătorul delegat cu executarea, împreună cu actele medicale. Acesta dispune efectuarea expertizei medico-legale (sau trimite cererea la instanța competentă), iar după primirea raportului cererea se judecă de instanța de executare.

Hotărârea prin care se dispune amânarea se aplică de la pronunțare. Hotărârea asupra cererii poate fi atacată cu contestație la instanța ierarhic superioară, în 3 zile de la comunicare.

Pe durata amânării, condamnatul trebuie, printre altele:

• să nu depășească limita teritorială fixată, decât în condițiile stabilite de instanță;
• să ia legătura cu organul de poliție desemnat de instanță și să se prezinte la instanță ori de câte ori este chemat;
• să nu își schimbe locuința fără informarea prealabilă a instanței;
• să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme;
• în cazul bolii, să se prezinte de îndată la unitatea sanitară unde face tratamentul; în cazul copilului mic, să îngrijească copilul.

Instanța poate impune și alte obligații: să nu meargă în anumite locuri, să nu comunice cu persoana vătămată sau cu alte persoane, să nu conducă anumite vehicule. Pe durata amânării, autoritățile refuză eliberarea pașaportului sau îl ridică provizoriu.

Poliția verifică periodic respectarea obligațiilor. Dacă obligațiile sunt încălcate cu rea-credință, instanța de executare revocă amânarea și dispune punerea în executare a pedepsei. La expirarea termenului de amânare, instanța ia măsuri pentru executarea pedepsei.

Dacă pedeapsa a început deja să fie executată, executarea poate fi întreruptă în aceleași cazuri și condiții ca la amânare (boala gravă, sarcina, copilul mai mic de un an). Cererea o pot face procurorul și condamnatul, iar în cazul bolii și administrația penitenciarului. Obligațiile pe durata întreruperii sunt aceleași.

Competentă este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data cererii, de același grad cu instanța de executare. Cererea de prelungire a unei întreruperi se judecă de instanța care a dispus-o. Hotărârea se poate ataca cu contestație în 3 zile de la comunicare; contestația procurorului suspendă executarea hotărârii.

Important: timpul cât executarea a fost întreruptă nu se socotește în executarea pedepsei. Dacă la expirarea termenului condamnatul nu se prezintă la penitenciar, mandatul de executare se trimite poliției.

• hotărârea de condamnare definitivă și, dacă a fost emis, mandatul de executare;
• actele medicale recente (diagnostic, tratament, internări) sau adeverința de sarcină;
• certificatul de naștere al copilului, dacă cererea se întemeiază pe copilul mai mic de un an;
• adresa unde va locui condamnatul pe durata amânării.