Bani după divorț între foștii soți: întreținere, prestație compensatorie, despăgubiri

Regula este că, prin desfacerea căsătoriei, obligația de întreținere dintre soți încetează. Prin excepție, soțul divorțat are dreptul la întreținere dacă se află în nevoie din cauza unei incapacități de muncă apărute înainte de căsătorie sau în timpul ei. Are acest drept și când incapacitatea apare în decurs de un an de la divorț, dar numai dacă este cauzată de o împrejurare legată de căsătorie.

Întreținerea se stabilește până la o pătrime din venitul net al celui obligat, în funcție de mijloacele lui și de starea de nevoie a celui care o cere. Împreună cu pensia datorată copiilor, nu poate depăși jumătate din venitul net al celui obligat.

Dacă divorțul s-a pronunțat din culpa exclusivă a unuia dintre soți, acel soț poate beneficia de această întreținere doar timp de un an de la divorț. Dreptul la întreținere încetează, între altele, prin recăsătorirea celui îndreptățit.

Prestația compensatorie are alt scop decât întreținerea: compensează, atât cât se poate, un dezechilibru semnificativ pe care divorțul l-ar produce în condițiile de viață ale celui care o cere. Legea o permite doar dacă sunt îndeplinite toate condițiile de mai jos:

• divorțul se pronunță din culpa exclusivă a soțului pârât (cel chemat în judecată), iar prestația o cere soțul reclamant;
• căsătoria a durat cel puțin 20 de ani;
• cererea se face odată cu cererea de divorț — ulterior nu mai poate fi formulată;
• cel care cere prestația compensatorie nu poate cere de la fostul soț și pensie de întreținere în baza regulilor de mai sus.

Instanța ține seama de resursele celui care o cere și de mijloacele celuilalt la data divorțului, de efectele împărțirii bunurilor comune și de împrejurările previzibile care le-ar putea schimba: vârsta și sănătatea soților, contribuția fiecăruia la creșterea copiilor minori, pregătirea profesională, posibilitatea de a obține venituri.

Prestația poate fi stabilită în bani — ca sumă globală sau ca rentă viageră (procent din venit sau sumă fixă) — ori în natură, ca uzufruct asupra unor bunuri ale celuilalt soț. Renta și uzufructul pot fi stabilite pe toată viața sau pentru o perioadă mai scurtă, fixată prin hotărârea de divorț. Pentru plata rentei, instanța poate obliga, la cerere, soțul debitor să constituie o garanție.

Instanța poate mări sau micșora prestația dacă mijloacele unuia sau resursele celuilalt se schimbă semnificativ; suma de bani se indexează de drept, trimestrial, cu rata inflației. Prestația încetează la decesul unuia dintre foștii soți, la recăsătorirea celui care o primește sau când acesta obține resurse care îi asigură condiții de viață asemănătoare celor din timpul căsătoriei.

Separat de prestația compensatorie, soțul nevinovat care suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei poate cere soțului vinovat să îl despăgubească. Cererea se soluționează de instanța de tutelă prin hotărârea de divorț, așa că se formulează în același proces.

Prestația compensatorie și despăgubirile presupun un divorț în care instanța stabilește culpa. Divorțul la notar sau la starea civilă se face prin acordul soților, iar certificatul de divorț nu cuprinde mențiuni despre culpă — deci aceste cereri nu își au locul acolo. Nici la divorțul în instanță prin acord, nici când pârâtul recunoaște faptele și reclamantul acceptă divorțul fără cercetarea motivelor, nici după o separare în fapt de cel puțin 2 ani cu acordul pârâtului, hotărârea nu menționează culpa.

De aceea, dacă vă gândiți la una dintre aceste cereri, este bine să discutați cu un avocat înainte de a alege calea divorțului și înainte de primul termen, pentru că probele privind culpa, veniturile și durata căsătoriei trebuie pregătite din timp.

• certificatul de căsătorie (data căsătoriei arată dacă s-a împlinit durata de 20 de ani) și certificatele de naștere ale copiilor;
• dovezi despre veniturile dumneavoastră și, dacă le cunoașteți, despre veniturile celuilalt soț;
• acte medicale, dacă există o incapacitate de muncă;
• o listă a bunurilor comune și a celor proprii;
• o descriere scurtă a motivelor divorțului și a dovezilor pe care le aveți (mesaje, martori, documente).