Dacă soții au fost căsătoriți în regimul comunității legale — situația celor mai multe cupluri, când nu s-a încheiat o convenție matrimonială —, la divorț se pune întrebarea cum se împart bunurile dobândite în timpul căsătoriei. Împărțirea lor se numește partaj.
Ce bunuri sunt comune
Bunurile dobândite în timpul comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii, bunuri comune ale amândurora — indiferent pe numele cui sunt trecute. Tot comune sunt și veniturile din muncă și pensiile.
Ce bunuri rămân ale fiecăruia
Nu se împart, ci rămân bunuri proprii ale fiecărui soț, printre altele:
- bunurile primite prin moștenire, legat sau donație (dacă cel care le-a dat nu a spus expres că sunt comune);
- bunurile de uz personal și cele folosite pentru profesie (cu unele excepții);
- premiile și recompensele, despăgubirile și indemnizațiile de asigurare pentru prejudicii suferite de unul dintre soți;
- bunurile cumpărate cu bani obținuți din vânzarea unui bun propriu, precum și fructele bunurilor proprii.
Cum se stabilesc cotele
Fiecare soț își preia mai întâi bunurile proprii. Apoi se stabilește cota fiecăruia din bunurile comune, după contribuția la dobândirea lor și la plata obligațiilor comune. Până la proba contrară, legea prezumă că soții au contribuit în mod egal — adică 50% fiecare.
Cine susține că a contribuit mai mult trebuie să dovedească acest lucru.
De la ce dată încetează comunitatea
La divorț, regimul matrimonial încetează între soți la data introducerii cererii de divorț. Oricare dintre soți (sau amândoi, la divorțul prin acord) poate cere însă instanței să constate că regimul a încetat de la data separării în fapt. Regula se aplică și la divorțul pe cale administrativă.
Data contează: bunurile dobândite după ea nu mai sunt, de regulă, comune.
La notar sau în instanță
Dacă vă înțelegeți, partajul se face la notar, prin act autentic. Dacă nu vă înțelegeți, partajul se face în instanță — odată cu divorțul sau separat, după divorț. Partajul poate fi cerut oricând; nu există un termen-limită.
Bunurile comune pot fi împărțite, prin act notarial sau în instanță, chiar și în timpul căsătoriei.
Ce se întâmplă cu locuința sau cu mașina
Ca regulă, bunurile se împart în natură, după cota fiecăruia. Când un bun nu se poate împărți comod — de exemplu un apartament —, el poate fi atribuit unuia dintre soți, care îi plătește celuilalt o sumă de bani (sultă), sau poate fi vândut, iar prețul se împarte după cote.
Pentru imobile, efectele partajului se produc numai după înscrierea în cartea funciară.
Temei legal
- Codul civil, art. 339–341, 355, 357–358, 385, 669–670, 676, 680
Informațiile de pe acest site au caracter general și nu reprezintă consultanță juridică. Pentru situația dumneavoastră concretă, vă rugăm să ne contactați.
