Vacanța în străinătate, o vizită la rude din alt stat sau mutarea împreună cu copilul: după o separare sau un divorț, întrebarea apare des. Poliția de frontieră verifică la ieșirea din țară dacă minorul are acordul părinților, iar o mutare a copilului în altă țară cere mai mult decât o declarație. Mai jos, pe scurt, ce prevede legea.
Copilul pleacă doar cu unul dintre părinți
Minorul care călătorește în străinătate cu un singur părinte poate ieși din România doar dacă părintele însoțitor prezintă o declarație a celuilalt părinte prin care acesta își dă acordul pentru călătorii în străinătate. Declarația poate acoperi o perioadă de cel mult 3 ani de la data întocmirii.
În țară, declarația se autentifică la notar. Dacă celălalt părinte este în străinătate, o poate da la o ambasadă sau un consulat al României ori în fața autorităților străine, cu apostilă sau supralegalizare, după caz. Se eliberează în două exemplare: unul rămâne la însoțitor, celălalt însoțește pașaportul copilului.
Când nu este necesară declarația celuilalt părinte
Legea prevede, între altele, că declarația nu mai este necesară atunci când:
- părintele însoțitor face dovada decesului celuilalt părinte;
- părintele însoțitor exercită singur autoritatea părintească, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive (sau i-a fost încredințat copilul, pentru hotărârile mai vechi);
- celălalt părinte a fost decăzut din drepturile părintești sau declarat dispărut, în condițiile legii, și există dovada;
- copilul are domiciliul sau reședința în țara de destinație și se întoarce acolo, însoțit.
Atenție: autoritatea părintească comună nu ajunge
După divorț, regula este că părinții exercită împreună autoritatea părintească. Faptul că instanța a stabilit locuința copilului la dumneavoastră nu înseamnă că exercitați singur autoritatea părintească — așa că, pentru o călătorie doar cu dumneavoastră, este nevoie în continuare de declarația celuilalt părinte. Verificați ce scrie exact în hotărâre.
Copilul pleacă cu altcineva sau singur
Dacă minorul călătorește cu o altă persoană majoră (bunici, rude, profesori), însoțitorul trebuie să aibă o declarație a ambilor părinți — sau a părintelui care exercită singur autoritatea părintească —, cu acordul pentru călătorie și datele de identitate ale însoțitorului, pentru cel mult 3 ani.
Minorul care a împlinit 16 ani poate călători neînsoțit dacă prezintă la frontieră o declarație notarială a ambilor părinți (sau a părintelui care exercită singur autoritatea părintească) cu acordul pentru călătorii neînsoțit.
Legea prevede și câteva excepții, de exemplu pentru un tratament medical care nu se poate face în România, dovedit cu acte de la autoritățile medicale române, sau pentru studii ori concursuri oficiale.
Dacă celălalt părinte refuză
Ori de câte ori părinții nu se înțeleg asupra exercitării drepturilor părintești, hotărăște instanța de tutelă, după ce îi ascultă pe părinți și ține seama de ancheta psihosocială, potrivit interesului superior al copilului. Ascultarea copilului este obligatorie, în condițiile legii.
În practică, părintele care vrea să călătorească cu copilul cere instanței să suplinească acordul celuilalt părinte pentru o anumită călătorie sau perioadă. Când plecarea este apropiată, se poate discuta și o procedură urgentă. Termenele și calea potrivită depind de situație.
Declarația dată la notar poate fi revocată, iar revocarea produce efecte la frontieră doar dacă este făcută în aceeași formă (autentificată).
Mutarea copilului în altă țară
Mutarea copilului, împreună cu părintele la care locuiește, când afectează exercitarea drepturilor celuilalt părinte, se poate face doar cu acordul prealabil al celuilalt părinte; dacă nu se înțeleg, hotărăște instanța de tutelă. O declarație de călătorie nu ține loc de acord pentru mutare.
Ducerea sau reținerea unui copil în altă țară fără acordul celuilalt părinte poate declanșa procedura de înapoiere a copilului prevăzută de Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii. Înainte de o mutare, discutați cu un avocat.
Ce pregătiți pentru prima discuție cu avocatul
- hotărârea de divorț sau cea privind copilul (cu mențiunea că este definitivă);
- certificatul de naștere al copilului și documentele de călătorie;
- datele călătoriei: destinația, perioada, scopul (vacanță, tratament, studii);
- mesajele în care i-ați cerut acordul celuilalt părinte și răspunsul lui;
- orice declarație notarială dată anterior.
Temei legal
- Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate (legislatie.just.ro, DetaliiDocument/63704, forma consolidată din 15.03.2025): art. 30 alin. (1) lit. b)–d), (1^1), (2), (3), (6^1), (7), (7^1)
- Codul civil, art. 107 (instanța de tutelă), art. 483, 486 (neînțelegerile dintre părinți), art. 496–497 (locuința copilului și schimbarea ei), art. 503 (exercitarea în comun a autorității părintești)
Informațiile de pe acest site au caracter general și nu reprezintă consultanță juridică. Pentru situația dumneavoastră concretă, vă rugăm să ne contactați.
