Divorțul încheie căsătoria, dar nu și rolul de părinte. Odată cu divorțul se stabilesc patru lucruri despre fiecare copil minor: cine exercită autoritatea părintească, unde locuiește copilul, cum păstrează legătura cu părintele de care este separat și cât contribuie fiecare părinte la cheltuieli. În toate, criteriul este interesul superior al copilului.
Autoritatea părintească: de regulă, comună
Autoritatea părintească este ansamblul drepturilor și îndatoririlor care privesc persoana și bunurile copilului. Ea aparține în mod egal ambilor părinți, iar după divorț revine, ca regulă, în comun ambilor părinți.
Concret, deciziile importante pentru copil se iau de ambii părinți. Pentru actele curente, față de terții de bună-credință, părintele care acționează singur este prezumat că are și acordul celuilalt.
Numai dacă există motive întemeiate, în interesul superior al copilului, instanța poate hotărî ca autoritatea părintească să fie exercitată doar de unul dintre părinți. Chiar și atunci, celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra creșterii și educării copilului și dreptul de a consimți la adopția lui.
Locuința copilului
Părinții pot conveni la ce părinte locuiește copilul. Dacă nu se înțeleg sau dacă înțelegerea lor nu este în interesul copilului, instanța stabilește locuința la părintele cu care copilul locuiește în mod statornic. Dacă până la divorț copilul a locuit cu ambii părinți, instanța alege unul dintre ei, după interesul copilului.
În mod excepțional, locuința poate fi stabilită la bunici, la alte rude sau persoane (cu acordul lor) ori la o instituție de ocrotire.
Mutarea copilului împreună cu părintele la care locuiește, dacă afectează drepturile celuilalt părinte, se poate face doar cu acordul prealabil al acestuia; în caz de neînțelegere hotărăște instanța.
Legăturile personale cu părintele separat
Părintele la care copilul nu locuiește are dreptul să aibă legături personale cu el. Modul concret (de exemplu zile, vacanțe, sărbători) se stabilește de comun acord; dacă părinții nu se înțeleg, îl stabilește instanța, după ascultarea copilului.
Instanța poate limita acest drept doar dacă așa cere interesul superior al copilului.
Cum hotărăște instanța
Instanța hotărăște asupra copiilor odată cu pronunțarea divorțului. Ține seama de interesul superior al copilului, de concluziile raportului de anchetă psihosocială și de înțelegerea părinților, pe care îi ascultă.
Copilul care a împlinit 10 ani este ascultat obligatoriu; poate fi ascultat și un copil mai mic, dacă instanța consideră necesar. Opinia lui se ia în considerare în raport cu vârsta și cu gradul de maturitate.
Divorțul la notar când aveți copii minori
Divorțul prin acord se poate face la notar și când aveți copii minori, dacă vă înțelegeți asupra tuturor aspectelor: exercitarea în comun a autorității părintești, locuința copiilor, legăturile personale cu părintele separat și contribuția fiecăruia la cheltuieli.
Dacă din raportul de anchetă socială rezultă că acordul privind autoritatea părintească sau locuința copiilor nu este în interesul copilului, notarul (sau ofițerul de stare civilă) respinge cererea de divorț și vă îndrumă să vă adresați instanței.
Când se pot schimba măsurile
Măsurile privind copilul nu sunt definitive. Dacă împrejurările se schimbă, instanța le poate modifica, la cererea oricăruia dintre părinți, a altui membru de familie, a copilului, a instituțiilor de protecție a copilului sau a procurorului.
Pentru copiii născuți în afara căsătoriei, când părinții nu locuiesc împreună, se aplică prin asemănare aceleași reguli ca la divorț.
Despre contribuția la cheltuieli găsiți detalii în articolul despre pensia de întreținere pentru copil.
Temei legal
- Codul civil, art. 264, 375–376 (modificate prin Legea nr. 57/2026), 396–401, 403, 483, 496–497, 503–506
Informațiile de pe acest site au caracter general și nu reprezintă consultanță juridică. Pentru situația dumneavoastră concretă, vă rugăm să ne contactați.
