Concordatul preventiv: cum poate evita o firmă cu datorii insolvența

Concordatul preventiv este o procedură de prevenire a insolvenței. Se aplică debitorului aflat în dificultate: o afectare temporară a activității care amenință real și grav capacitatea viitoare de a plăti datoriile la scadență, dacă nu se iau măsuri. Debitorul în dificultate își poate încă plăti obligațiile pe măsură ce devin scadente.

Insolvența este altceva: fondurile nu mai ajung pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile, iar legea o prezumă — până la proba contrară — când debitorul nu a plătit o datorie la 60 de zile de la scadență. O firmă deja în insolvență nu poate cere concordatul preventiv.

Nu poate cere concordatul nici firma care, în ultimii 3 ani, a mai avut un concordat preventiv eșuat. Pe durata procedurii, debitorul își păstrează dreptul de a-și administra afacerea, sub supravegherea administratorului concordatar.

Debitorul își alege un administrator concordatar — un practician în insolvență activ, cu asigurare profesională — al cărui onorariu se stabilește de comun acord și se plătește de firmă. Acesta întocmește raportul care descrie starea de dificultate și justifică faptul că firma nu este în insolvență.

Cererea de deschidere se depune la tribunalul competent, împreună cu raportul, documentele care au stat la baza lui, datele administratorului concordatar și declarația debitorului că nu se află în situațiile de excludere. Procedura poate fi cerută și de un creditor cu o creanță certă și lichidă, dar numai cu acordul scris al debitorului.

Judecătorul-sindic decide în camera de consiliu, de urgență, prin încheiere executorie; încheierea se poate ataca doar cu apel, în 7 zile.

De la data deschiderii procedurii, toate executările silite împotriva firmei se suspendă de drept sau nu mai pot începe, indiferent de natura creanței, pentru 4 luni. În acest timp nu se poate ridica suspendarea și nu se poate deschide procedura insolvenței față de debitor.

Pentru motive temeinice — de exemplu negocieri avansate — judecătorul-sindic poate prelungi suspendarea sau acorda una nouă, dar totalul nu poate depăși 12 luni de la deschidere. Suspendarea poate fi și ridicată, de exemplu când există indicii serioase că planul nu are susținerea majorității cerute.

Pe durata suspendării nu mai curg dobânzile, penalitățile și celelalte accesorii ale creanțelor afectate, până la omologarea planului. Atenție: executarea creanțelor salariale nu se suspendă de drept; judecătorul-sindic o poate suspenda doar dacă firma dovedește că poate plăti salariații, chiar eșalonat.

Până la omologare, furnizorii din contractele esențiale în derulare nu pot refuza executarea, rezilia sau modifica aceste contracte în dauna debitorului doar pentru datorii mai vechi, cât timp firma plătește ce devine scadent pe parcurs.

În 60 de zile de la deschidere se întocmește planul de restructurare. El cuprinde, printre altele, lista creanțelor (afectate și neafectate), cauzele dificultății, măsurile propuse — restructurarea activității, vânzarea unor active, conversia unor datorii în acțiuni ori părți sociale și altele —, bugetul, programul de plăți și o comparație cu ce ar primi creditorii în scenariul alternativ, care poate fi chiar falimentul.

Votează doar creditorii ale căror creanțe sunt afectate de plan, pe categorii: creanțe garantate sau cu alte preferințe, salariale, bugetare, ale creditorilor indispensabili și celelalte. Un plan e acceptat de o categorie când îl votează majoritatea absolută din valoarea creanțelor ei. Abținerea, votul condiționat sau lipsa votului contează ca vot negativ.

Negocierea și votul durează cel mult 60 de zile de la depunerea planului, cu o posibilă prelungire de 30 de zile. Dacă planul nu este aprobat în acest termen, debitorul pierde dreptul de a cere omologarea.

După vot, debitorul cere judecătorului-sindic, în cel mult 3 zile, omologarea planului. Instanța verifică, printre altele, majoritățile, tratamentul egal al creditorilor din aceeași categorie, faptul că un creditor care nu a votat nu primește mai puțin decât în scenariul alternativ și că planul are perspective rezonabile de a preveni insolvența. În anumite condiții, planul poate fi omologat chiar dacă nu l-au votat toate categoriile.

Planul omologat se aplică tuturor creditorilor afectați, inclusiv celor care au votat împotrivă sau nu au votat, și se poate aplica și creanțelor bugetare, cu respectarea regulilor privind ajutorul de stat. Creditorii neafectați nu sunt atinși de plan.

Durata maximă de implementare este de 48 de luni de la omologare, cu posibilitatea prelungirii cu 12 luni. În primul an trebuie plătite cel puțin 10% din valoarea creanțelor afectate. Administratorul concordatar supraveghează planul și trimite creditorilor rapoarte trimestriale.

Dacă planul este îndeplinit, judecătorul-sindic închide procedura, iar reducerile de creanțe prevăzute în plan rămân definitive.

Dacă planul eșuează — de exemplu firma nu plătește un creditor în 60 de zile de la data din plan ori activitatea aduce pierderi fără perspective reale —, procedura se închide, creanțele reduse renasc (minus plățile făcute), iar creditorii își pot calcula retroactiv dobânzile și penalitățile suspendate. După un concordat eșuat, firma nu mai poate cere unul nou timp de 3 ani.

• ultimele situații financiare și balanța de verificare la zi;
• lista datoriilor, pe creditori, cu scadențele și garanțiile (ipoteci, gajuri, fideiusiuni);
• executările silite, popririle și notificările primite;
• contractele esențiale în derulare: furnizori, clienți mari, credite, leasing;
• o estimare a încasărilor din lunile următoare și ideile dumneavoastră de redresare.