Un concurent răspândește despre firma dumneavoastră lucruri care nu sunt adevărate, un fost angajat pleacă și ia cu el lista de clienți, iar altcineva folosește un nume sau un ambalaj aproape identic cu al dumneavoastră. Toate pot fi forme de concurență neloială. Mai jos, pe scurt, ce prevede Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale.
Ce este concurența neloială
Legea cere întreprinderilor să acționeze cu respectarea uzanțelor cinstite și a principiului general al bunei-credințe. Ea se aplică întreprinderilor și persoanelor fizice, române sau străine, care săvârșesc practici de concurență neloială. Concurența în sine este legală — chiar dură; neloială devine atunci când contravine uzanțelor cinstite și bunei-credințe și produce sau poate produce prejudicii altor întreprinderi.
Legea enumeră, ca practici interzise ale unei întreprinderi sau ale unui angajat (actual sau fost — inclusiv reprezentant sau colaborator extern):
- denigrarea unei întreprinderi concurente sau a produselor ori serviciilor ei, prin răspândirea de informații care nu corespund realității;
- deturnarea clientelei unei întreprinderi concurente de către un fost sau actual angajat, prin folosirea unor informații despre care știa că sunt secrete comerciale sau informații confidențiale;
- discreditarea activității unei întreprinderi concurente prin alte acțiuni menite să-i atragă pierderea bunei reputații sau a credibilității;
- orice alte practici comerciale contrare uzanțelor cinstite și bunei-credințe, care produc sau pot produce pagube concurenților.
Fostul angajat care vă ia clienții
Simplul fapt că un fost angajat lucrează acum la un concurent sau că unii clienți l-au urmat nu înseamnă, în sine, concurență neloială. Legea vizează deturnarea clientelei prin folosirea unor secrete comerciale sau informații confidențiale, despre care angajatul știa că au acest caracter și a căror dezvăluire poate dăuna semnificativ firmei.
Secret comercial înseamnă informații care nu sunt cunoscute în general sau ușor accesibile, au valoare comercială pentru că sunt secrete și au fost protejate prin măsuri rezonabile de cel care le controlează (de exemplu, acces restricționat, clauze de confidențialitate). De aceea contează ce măsuri ați luat ca să vă protejați informațiile.
Clauzele de neconcurență și de confidențialitate din contractul de muncă țin de dreptul muncii, care nu este tratat aici.
Nume, emblemă sau ambalaj care creează confuzie
Legea prevede ca infracțiune, între altele, folosirea unei firme, embleme sau a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, precum și punerea în vânzare a unor mărfuri cu mențiuni false despre mărci, origine sau producător, pentru a-i induce în eroare pe ceilalți comercianți și pe cumpărători. Pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
Acțiunea penală pentru aceste fapte se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate sau la sesizarea camerei de comerț și industrie teritoriale ori a altei organizații profesionale.
Protecția mărcilor se face în principal potrivit legii mărcilor, iar publicitatea înșelătoare sau comparativă are o lege separată; despre marcă și numele firmei găsiți un articol separat.
Calea principală: acțiunea în instanță
Orice persoană cu un interes legitim privat se poate adresa direct instanței pentru încetarea și interzicerea practicilor de concurență neloială și pentru acoperirea prejudiciilor patrimoniale și morale, fără să treacă mai întâi pe la Consiliul Concurenței.
Competent este tribunalul locului unde s-a săvârșit fapta sau cel în a cărui rază se află sediul pârâtului (în lipsa unui sediu, tribunalul domiciliului pârâtului).
Pentru a preveni o pagubă iminentă, instanța poate dispune în procedură de urgență încetarea practicii până la judecarea procesului, dacă la o primă evaluare constată existența ei. La cererea reclamantului, instanța poate dispune și publicarea hotărârii, pe cheltuiala celui vinovat, într-un ziar de largă circulație.
Legea permite și medierea, fără a pierde dreptul de a merge în instanță oricând.
Consiliul Concurenței: doar când este afectat interesul public
Consiliul Concurenței intervine, din oficiu sau la sesizare, doar atunci când practica afectează interesul public — buna funcționare a pieței. El ține cont de gravitatea faptei, de importanța sectorului și numărul firmelor implicate sau afectate și de durata practicii. Dacă apreciază că nu există interes public, comunică decizia de a nu interveni în 45 de zile de la data la care sesizarea este completă.
Când intervine, Consiliul poate interzice practica și poate aplica amenzi (pentru persoanele juridice, de la 50.000 la 500.000 lei). O decizie definitivă a Consiliului are caracter probator în procesul de despăgubiri. Pentru un litigiu între două firme, calea obișnuită rămâne însă instanța.
Ce pregătiți pentru prima discuție cu avocatul
- dovezile faptelor: capturi de ecran cu data, mesaje, recenzii sau postări, materiale publicitare, fotografii ale ambalajelor;
- actele firmei, dovada mărcii sau a numelui folosit și de când îl folosiți;
- pentru fostul angajat: contractul, eventualele clauze de confidențialitate și măsurile prin care ați protejat informațiile;
- orice element care arată prejudiciul (clienți pierduți, scăderea vânzărilor, contracte reziliate).
Temei legal
- Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale (legislatie.just.ro, DetaliiDocument/1440, forma consolidată din 20.07.2022): art. 1, 1^1 (definiții: secret comercial, angajat), art. 2 (practicile interzise), art. 2^1 (Consiliul Concurenței; legile speciale pentru publicitate, mărci), art. 3^1–3^2 (intervenția Consiliului Concurenței și caracterul probator al deciziilor), art. 4 (contravențiile și amenzile), art. 5 (infracțiunile), art. 7 (acțiunea în instanță, tribunalul competent, măsurile urgente, publicarea hotărârii, medierea), art. 8 (plângerea prealabilă)
Informațiile de pe acest site au caracter general și nu reprezintă consultanță juridică. Pentru situația dumneavoastră concretă, vă rugăm să ne contactați.
