Mulți soți se despart „de fapt” cu luni sau ani înainte de divorț: unul pleacă din casă, copiii rămân la celălalt, fiecare își câștigă și își cheltuie banii separat. Legea nu are un statut separat pentru această perioadă: până la divorț, sunteți în continuare căsătoriți, cu toate efectele. Mai jos, pe scurt, ce înseamnă asta pentru copii, locuință și bunuri, și ce se poate cere instanței între timp.
Separarea în fapt nu schimbă statutul
Despărțirea în fapt nu este un act juridic: nu se înregistrează nicăieri și nu încheie căsătoria. Soții rămân obligați să își acorde sprijin material reciproc și să contribuie, după mijloacele fiecăruia, la cheltuielile căsătoriei.
Între soți există și obligația legală de întreținere — de pildă, față de soțul aflat în nevoie din cauza incapacității de a munci.
Bunurile cumpărate după despărțire
Dacă soții sunt în regimul comunității legale (regula, dacă nu au încheiat o convenție matrimonială), bunurile dobândite în timpul regimului de oricare dintre ei sunt comune de la data dobândirii — chiar dacă soții nu mai locuiesc împreună și chiar dacă bunul a fost plătit doar de unul.
În caz de divorț, regimul matrimonial încetează între soți la data introducerii cererii de divorț. Totuși, oricare dintre soți (sau amândoi, la divorțul prin acord) poate cere instanței de divorț să constate că regimul a încetat de la data separației în fapt. Așa, bunurile cumpărate după despărțire pot fi tratate ca bunuri proprii — dacă data separării se dovedește.
De aceea este util să păstrați dovezi despre data despărțirii (contract de închiriere al noii locuințe, schimbarea domiciliului, mesaje, martori). Pentru împărțirea bunurilor comune vedeți articolul despre partaj.
Vânzarea bunurilor în această perioadă
Bunurile comune pentru care legea cere formalități de publicitate (de exemplu, o casă sau un teren, înscrise în cartea funciară) nu pot fi vândute sau ipotecate decât cu acordul ambilor soți. Bunurile mobile obișnuite pot fi vândute de un soț singur, cu titlu oneros.
Actele făcute de un soț după introducerea cererii de divorț, în frauda celuilalt, pot fi anulate.
Locuința familiei
Fără consimțământul scris al celuilalt soț, niciunul dintre soți — chiar dacă este proprietar exclusiv — nu poate dispune de locuința familiei (de exemplu, să o vândă) și nu poate încheia acte care ar afecta folosința ei. Nici mobilierul și obiectele care o mobilează nu pot fi luate sau vândute fără acordul scris al celuilalt.
Dacă acordul este refuzat fără un motiv legitim, soțul interesat poate cere instanței de tutelă să autorizeze actul. Soțul care nu și-a dat acordul poate cere anularea actului în termen de un an de când a aflat de el (dar cel mult un an de la încetarea regimului matrimonial). Ca protecția să funcționeze față de un cumpărător, locuința trebuie notată în cartea funciară; altfel se pot cere, de regulă, doar despăgubiri de la celălalt soț.
Dacă locuința este închiriată, fiecare soț are un drept locativ propriu, chiar dacă doar unul a semnat contractul.
Copiii: unde locuiesc și cine plătește
Dacă părinții nu mai locuiesc împreună, ei stabilesc de comun acord unde locuiește copilul. Dacă nu se înțeleg, hotărăște instanța de tutelă, după raportul de anchetă psihosocială și după ce îi ascultă pe părinți și pe copil, dacă a împlinit 10 ani. Locuința stabilită astfel nu se poate schimba fără acordul părinților decât în cazurile prevăzute de lege.
Părintele la care copilul nu locuiește statornic are dreptul la legături personale cu el. Ambii părinți datorează întreținere copilului; pensia de întreținere se poate cere instanței și fără divorț.
Dacă cereți divorțul: măsuri provizorii
Procesul de divorț poate dura. Pe tot timpul procesului, instanța poate lua, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii privind:
- locuința copiilor minori;
- obligația de întreținere;
- încasarea alocației de stat pentru copii;
- folosirea locuinței familiei.
Ce hotărăște instanța la divorț
Când soții au copii minori, instanța de divorț se pronunță din oficiu asupra autorității părintești, a locuinței copiilor și a contribuției părinților la cheltuieli, chiar dacă nu s-a cerut. La cerere, se poate pronunța și asupra locuinței familiei, a despăgubirilor, a obligației de întreținere sau a prestației compensatorii între foștii soți, precum și asupra încetării regimului matrimonial și a partajului.
Pentru locuința familiei după divorț și căile de divorț (la notar, la starea civilă sau în instanță) vedeți articolele dedicate.
Ce pregătiți pentru prima discuție cu avocatul
- certificatul de căsătorie și certificatele de naștere ale copiilor;
- convenția matrimonială, dacă există;
- dovezi despre data despărțirii (contract de închiriere, adeverință de domiciliu, mesaje);
- actele bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, inclusiv după despărțire;
- dovezi despre veniturile fiecăruia și despre cheltuielile cu copiii.
Temei legal
- Codul civil (legislatie.just.ro, forma consolidată din 03.05.2026): art. 322 (actele privind locuința familiei), art. 323 (locuința închiriată), art. 325 (contribuția soților), art. 339 (bunurile comune), art. 346 (actele de înstrăinare și de grevare), art. 385 (încetarea regimului matrimonial la divorț, data separației în fapt), art. 386 (actele în frauda celuilalt soț), art. 496 (locuința copilului), art. 516 (obligația de întreținere între soți)
- Codul de procedură civilă (legislatie.just.ro): art. 919 (cererile accesorii la divorț), art. 920 (măsurile vremelnice prin ordonanță președințială)
Informațiile de pe acest site au caracter general și nu reprezintă consultanță juridică. Pentru situația dumneavoastră concretă, vă rugăm să ne contactați.
