Testamentul: ce forme are și când este valabil

Testamentul este actul personal și revocabil prin care o persoană (testatorul) dispune, într-una dintre formele cerute de lege, pentru perioada de după moartea sa. Nimeni nu îl poate face în locul dumneavoastră, iar până la deces îl puteți schimba oricând.

Pe lângă lăsarea unor bunuri (legate), testamentul poate cuprinde și alte dispoziții: împărțirea bunurilor între moștenitori, revocarea unui testament anterior, dezmoștenirea, numirea unui executor testamentar sau sarcini pentru moștenitori.

Două sau mai multe persoane nu pot face un testament comun, prin același act — de exemplu soții care își lasă bunurile unul altuia. Un astfel de testament este nul; fiecare trebuie să-și facă propriul testament.

Testamentul olograf este cel scris de mână de testator. Pentru a fi valabil, trebuie scris în întregime, datat și semnat de mâna testatorului. Un text scris la calculator și doar semnat de mână nu este testament olograf.

După deces, înainte de a fi pus în aplicare, testamentul olograf se prezintă unui notar public, care îl vizează spre neschimbare și, în procedura succesorală, îl deschide și îl validează.

Testamentul autentic se face la notar. Testatorul își spune dispozițiile, notarul redactează actul și i-l citește (sau i-l dă să-l citească), testatorul declară că actul exprimă ultima sa voință și îl semnează. Pot asista unul sau doi martori.

Notarul înscrie testamentul autentic în Registrul național notarial. Informații despre existența lui se pot da doar după decesul testatorului, celor care au un interes legitim — astfel testamentul nu se pierde și nu poate fi ascuns.

Pe lângă respectarea formei, testamentul este valabil numai dacă:

• testatorul a avut discernământ în momentul în care l-a făcut;
• voința sa nu a fost viciată — de exemplu prin înșelăciune (dol), care poate duce la anularea testamentului chiar dacă nu a fost făcută de cel care beneficiază;
• testatorul avea capacitatea de a dispune de bunuri prin liberalități — cei care nu au capacitate deplină de exercițiu nu pot, cu excepțiile prevăzute de lege.

Un testament se poate revoca expres doar printr-un act autentic la notar sau printr-un testament ulterior, care poate avea și altă formă decât cel revocat.

Testamentul olograf poate fi revocat și prin distrugerea, ruperea sau ștergerea lui de către testator. Dacă testatorul vinde sau donează în timpul vieții un bun pe care îl lăsase prin testament, legatul acelui bun este revocat.

Soțul supraviețuitor, copiii (și ceilalți descendenți) și părinții defunctului sunt moștenitori rezervatari. Fiecare are dreptul la o rezervă — jumătate din partea pe care ar fi primit-o fără testament — chiar dacă testamentul îi lasă mai puțin sau îi dezmoștenește.

Restul (cotitatea disponibilă) poate fi lăsat oricui. Dacă testamentul depășește această parte, rezervatarii pot cere reducerea lui, în termen de 3 ani de la deschiderea moștenirii (sau de când au aflat de liberalitate, în anumite situații). Cotele moștenitorilor fără testament le găsiți în articolul despre moștenirea fără testament.

Testamentul își produce efectele în procedura succesorală, la notar, sau — dacă moștenitorii nu se înțeleg — în instanță. Termenul general pentru acceptarea sau renunțarea la moștenire este de un an de la deces, așa că este bine ca cei interesați să afle din timp dacă există un testament.