După divorț sau după despărțire, cei mai mulți părinți continuă să exercite împreună autoritatea părintească. Asta merge bine cât timp se înțeleg. Ce se întâmplă însă când unul vrea ca copilul să schimbe școala, iar celălalt nu, sau când medicul recomandă o operație și părinții au păreri diferite? Legea face diferența între actele de zi cu zi și deciziile importante. Mai jos, pe scurt, ce prevede.
Autoritatea părintească rămâne, de regulă, a amândurora
Autoritatea părintească — drepturile și îndatoririle privind persoana și bunurile copilului — aparține în mod egal ambilor părinți și se exercită în interesul superior al copilului, până la majorat.
După divorț, ea revine în comun ambilor părinți, dacă instanța nu decide altfel. Pentru copilul din afara căsătoriei, dacă părinții nu locuiesc împreună, modul de exercitare se stabilește de instanță, după aceleași reguli ca la divorț.
Actele de zi cu zi
Pentru actele curente, părintele care acționează singur este prezumat, față de terții de bună-credință, că are și acordul celuilalt. Practic, părintele cu care stă copilul se ocupă de viața obișnuită a acestuia fără să ceară de fiecare dată acordul celuilalt.
Deciziile importante cer acordul ambilor
Când ambii părinți exercită autoritatea părintească, dar nu locuiesc împreună, deciziile importante se iau numai cu acordul amândurora. Legea dă ca exemple:
- alegerea felului învățăturii sau al pregătirii profesionale (de exemplu, tipul de școală);
- tratamentele medicale complexe sau intervențiile chirurgicale;
- reședința copilului;
- administrarea bunurilor copilului.
Dacă un părinte nu răspunde
Dacă, din orice motiv, unul dintre părinți nu își exprimă voința pentru o astfel de decizie, ea se ia de părintele cu care locuiește copilul — cu excepția cazului în care aceasta ar contraveni interesului superior al copilului.
Indiferent cine exercită autoritatea părintească, ambii părinți au dreptul să ceară și să primească informații despre copil de la școală, de la unitățile medicale și de la celelalte instituții care intră în contact cu el.
Când părinții nu se înțeleg: decide instanța
Ori de câte ori părinții nu se înțeleg asupra exercitării drepturilor sau îndatoririlor părintești, instanța de tutelă hotărăște potrivit interesului superior al copilului, după ce îi ascultă pe părinți și ține seama de concluziile anchetei psihosociale. Ascultarea copilului care a împlinit 10 ani este obligatorie; și un copil mai mic poate fi ascultat, dacă instanța consideră necesar.
Pentru situațiile urgente — de exemplu, o intervenție medicală care nu suferă amânare — poate fi necesară o procedură rapidă.
Înțelegerea părinților și religia copilului
Părinții se pot înțelege, cu încuviințarea instanței de tutelă, asupra modului de exercitare a autorității părintești, dacă se respectă interesul superior al copilului. Un părinte nu poate renunța însă la autoritatea părintească.
Părinții îndrumă copilul în alegerea unei religii, potrivit propriilor convingeri, fără să îl poată obliga să adere la un anumit cult; copilul care a împlinit 14 ani își alege liber confesiunea religioasă.
Când neînțelegerile devin permanente
Legea consideră motiv întemeiat ca autoritatea părintească să fie exercitată de un singur părinte, între altele, imposibilitatea obiectivă a părinților de a colabora pentru luarea în comun a deciziilor privitoare la copil, încălcarea gravă sau repetată a autorității părintești a celuilalt, violența ori înstrăinarea părintească. Măsurile luate la divorț se pot modifica dacă se schimbă împrejurările.
Ce pregătiți pentru prima discuție cu avocatul
- hotărârea de divorț sau actul prin care s-a stabilit autoritatea părintească și locuința copilului;
- documentele despre decizia în discuție (recomandarea medicului, oferta școlii etc.);
- mesajele sau cererile scrise prin care ați cerut acordul celuilalt părinte și răspunsul lui;
- eventualele sesizări sau rapoarte de la școală, medic ori direcția de protecție a copilului.
Temei legal
- Codul civil (legislatie.just.ro, DetaliiDocument/309285, forma consolidată din 03.05.2026): art. 264 (ascultarea copilului), art. 397 (autoritatea comună după divorț), art. 403 (modificarea măsurilor), art. 483–484 (autoritatea părintească), art. 486 (neînțelegerile dintre părinți), art. 488 (îndatoririle), art. 491 (religia copilului), art. 503 (exercitarea împreună; prezumția pentru actele curente), art. 505 (copilul din afara căsătoriei), art. 506 (învoiala părinților)
- Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată (legislatie.just.ro, DetaliiDocument/52909, forma consolidată din 10.04.2026): art. 36 alin. (3)–(8) (deciziile importante, părintele care nu își exprimă voința, dreptul la informații, motivele pentru exercitarea de către un singur părinte — alin. 7 modificat prin Legea 123/2024)
Informațiile de pe acest site au caracter general și nu reprezintă consultanță juridică. Pentru situația dumneavoastră concretă, vă rugăm să ne contactați.
