Moștenirea fără testament: cine moștenește și în ce cote

Rudele defunctului vin la moștenire în această ordine; o clasă mai apropiată le înlătură pe cele care urmează:

• clasa întâi: descendenții — copiii, nepoții de copil, strănepoții;
• clasa a doua: părinții (ascendenții privilegiați) și frații și surorile, împreună cu descendenții lor până la gradul al patrulea (colateralii privilegiați);
• clasa a treia: bunicii, străbunicii (ascendenții ordinari);
• clasa a patra: celelalte rude colaterale până la gradul al patrulea — de exemplu unchi, mătuși, veri primari (colateralii ordinari).

Soțul supraviețuitor moștenește dacă, la data decesului, nu exista o hotărâre de divorț definitivă. El vine la moștenire alături de oricare clasă, iar partea lui depinde de cine sunt ceilalți moștenitori:

• un sfert, alături de copii (sau alți descendenți);
• o treime, alături atât de părinți, cât și de frați/surori ai defunctului;
• jumătate, alături fie doar de părinți, fie doar de frați/surori;
• trei sferturi, alături de bunici sau de rude colaterale mai îndepărtate;
• întreaga moștenire, dacă nu există rude care să vină la moștenire.

O persoană decedează și lasă soția și doi copii. Soția primește un sfert din moștenire, iar copiii, împreună, trei sferturi — câte trei optimi fiecare.

Atenție: moștenirea cuprinde doar bunurile defunctului. Dacă soții aveau bunuri comune, mai întâi se stabilește partea defunctului din aceste bunuri; doar aceasta intră în moștenire.

Copiii moștenesc în părți egale. Dacă unul dintre copii a murit înaintea părintelui, copiii lui (nepoții defunctului) vin în locul său și împart partea care i s-ar fi cuvenit — se numește reprezentare succesorală. Aceeași regulă se aplică descendenților fraților și surorilor defunctului.

Soțul supraviețuitor care nu are alt drept de a folosi o locuință potrivită poate locui gratuit în casa în care a locuit până la deces, dacă aceasta face parte din moștenire (drept de abitație), până la partaj, dar cel puțin un an de la deces; dreptul încetează mai devreme dacă se recăsătorește.

Dacă nu vine la moștenire alături de copii, soțul supraviețuitor primește, pe lângă cota sa, mobilierul și obiectele de uz casnic folosite în comun.

Chiar și prin testament sau donații, defunctul nu îi poate lăsa complet fără nimic pe soțul supraviețuitor, pe copii (descendenți) și pe părinți. Aceștia au o rezervă: jumătate din cota pe care ar fi primit-o fără testament. Restul, numit cotitate disponibilă, poate fi lăsat oricui.

Moștenirea trebuie acceptată, de regulă, în termen de un an de la deces — detalii în articolul despre primul an după deces.