O adeverință de venit „ajustată” pentru un credit, o diplomă cumpărată, o semnătură pusă în locul altcuiva pe un contract, o declarație pe propria răspundere care nu e adevărată — toate pot ajunge într-un dosar penal. Codul penal face diferențe importante între cine falsifică, ce fel de act e falsificat și cine îl folosește. Mai jos, pe scurt, ce prevede legea.
Act oficial sau act „sub semnătură privată”
Potrivit Codului penal, înscris oficial este orice înscris care emană de la o autoritate, instituție sau altă persoană juridică de interes public ori de la anumite persoane asimilate funcționarilor publici, sau care aparține acestora (de exemplu acte de stare civilă, certificate, adeverințe emise de instituții publice); pentru falsul material, legea asimilează și biletele, tichetele sau alte imprimate producătoare de consecințe juridice. Înscrisurile sub semnătură privată sunt cele întocmite și semnate de persoane sau firme: contracte, chitanțe, adeverințe emise de un angajator privat, declarații.
Distincția contează pentru pedeapsă și pentru condițiile în care fapta este infracțiune. Încadrarea unui act anume într-una dintre categorii se analizează de la caz la caz.
Falsul material în înscrisuri oficiale
Falsificarea unui înscris oficial — prin contrafacerea scrisului sau a semnăturii ori prin alterarea lui în orice mod —, de natură să producă consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Dacă o face un funcționar public în exercitarea atribuțiilor, pedeapsa este de la 1 la 5 ani și interzicerea unor drepturi. Tentativa se pedepsește.
Falsul intelectual este fapta funcționarului public care, la întocmirea unui act oficial, atestă fapte neadevărate sau omite cu știință unele date; pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani.
Falsul în înscrisuri sub semnătură privată
Falsificarea unui înscris sub semnătură privată este infracțiune numai dacă cel care l-a falsificat îl și folosește ori îl dă altcuiva spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice. Pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda; tentativa se pedepsește.
Uzul de fals: când folosiți un act fals
Folosirea unui înscris, știind că este fals, în vederea producerii unei consecințe juridice este infracțiunea de uz de fals — chiar dacă nu dumneavoastră l-ați falsificat. Pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau amenda pentru un înscris oficial și de la 3 luni la 2 ani sau amenda pentru un înscris sub semnătură privată.
Elementul-cheie este cunoașterea: cel care folosește un act fără să știe că este fals nu săvârșește această infracțiune. Ce știa sau nu știa persoana se dovedește prin probele din dosar.
Falsul în declarații
Declarația neadevărată făcută unui funcționar public sau unei instituții publice, în vederea producerii unei consecințe juridice, atunci când declarația servește, potrivit legii sau împrejurărilor, la producerea acelei consecințe, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă. Declarațiile pe propria răspundere date la primărie sau la alte instituții intră des în discuție aici.
Când actul fals a adus un câștig
Dacă actul fals a fost folosit pentru a obține bani — un credit, o finanțare, o plată —, pe lângă fals pot intra în discuție și alte infracțiuni, de exemplu înșelăciunea sau, pentru fonduri europene, infracțiunile din legea anticorupție. Înalta Curte a stabilit, de pildă, că folosirea de facturi și chitanțe falsificate în contabilitate, pentru a nu plăti impozite, este evaziune fiscală.
Dacă sunteți chemat la poliție
Pentru aceste infracțiuni, acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, fără să fie nevoie de plângerea cuiva. Dacă sunteți chemat ca suspect, aveți dreptul să nu dați declarații și dreptul la avocat. Nu încercați să „reparați” actul sau să-l înlocuiți cu altul — puteți agrava situația.
Ce pregătiți pentru prima discuție cu avocatul
- citația sau actele primite de la poliție ori parchet;
- copia actului despre care se spune că este fals, dacă o aveți, și de unde provine;
- unde și când a fost folosit actul (bancă, angajator, instituție);
- mesaje, e-mailuri sau alte dovezi despre cum ați obținut actul;
- dacă a existat un câștig sau o pagubă (credit, salariu, ajutor).
Temei legal
- Codul penal — Legea nr. 286/2009 (legislatie.just.ro, forma consolidată descărcată la 17.10.2026): art. 178 alin. (2) (înscrisul oficial), art. 320 (falsul material în înscrisuri oficiale), art. 321 (falsul intelectual), art. 322 (falsul în înscrisuri sub semnătură privată), art. 323 (uzul de fals), art. 326 alin. (1) (falsul în declarații); Decizia ÎCCJ RIL nr. 21/2017 (evaziunea fiscală prin facturi falsificate) și HP nr. 3/2020 (fonduri europene, concurs cu falsul)
Informațiile de pe acest site au caracter general și nu reprezintă consultanță juridică. Pentru situația dumneavoastră concretă, vă rugăm să ne contactați.
